Dupa un timp........

"Dupa un anumit timp, omul invata sa perceapa diferenta subtila intre a sustine o mana si a inlantui un suflet, si invata ca amorul nu inseamna a te culca cu cineva si a avea pe cineva alaturi nu e sinonim cu starea de siguranta, si asa, omul incepe sa invete...ca sarutarile nu sunt contracte si cadourile nu sunt promisiuni, si asa omul incepe sa-si accepte caderile cu capul sus si ochii larg deschisi, si invata sa-si construiasca toate drumurile bazate in astazi si acum, pentru ca terenul lui "maine" este prea nesigur pentru a face planuri ... si viitorul are mai mereu o multime de variante care se opresc insa la jumatatea drumului.
Si dupa un timp, omul invata ca daca e prea mult, pana si caldura cea datatoare de viata a soarelui, arde si calcineaza. Asa ca incepe sa-si planteze propria gradina si-si impodobeste propriul suflet, in loc sa mai astepte ca altcineva sa-i aduca flori, si invata ca intr-adevar poate suporta, ca intr-adevar are forta, ca intr-adevar e valoros, si omul invata si invata ... si cu fiece zi invata.
Cu timpul inveti ca a sta alaturi de cineva pentru ca iti ofera un viitor bun, inseamna ca mai devreme sau mai tarziu vei vrea sa te intorci la trecut. Cu timpul intelegi ca doar cel care e capabil sa te iubeasca cu defectele tale, fara a pretinde sa te schimbe, iti poate aduce toata fericirea pe care ti-o doresti. Iti dai seama cu timpul ca daca esti alaturi de aceasta persoana doar pentru a-ti intovarasi singuratatea, in mod inexorabil vei ajunge sa nu mai vrei sa o vezi.
Ajungi cu timpul sa intelegi ca adevaratii prieteni sunt numarati, si ca cel care nu lupta pentru ei, mai devreme sau mai tarziu se va vedea inconjurat doar de false prietenii. Cu timpul inveti ca vorbele spuse intr-un moment de manie, pot continua tot restul vietii sa faca rau celui ranit. Cu timpul inveti ca a scuza e ceva ce poate face oricine, dar ca a ierta, asta doar sufletele cu adevarat mari o pot face. Cu timpul intelegi ca daca ai ranit grav un prieten, e foarte probabil ca niciodata prietenia nu va mai fi la aceeasi intensitate. Cu timpul iti dai seama ca desi poti fi fericit cu prietenii tai, intr-o buna zi vei plange dupa cei pe care i-ai lasat sa plece. Cu timpul iti dai seama ca fiecare experienta traita alaturi de fiecare fiinta, nu se va mai repeta niciodata.
Cu timpul iti dai seama ca cel care umileste sau dispretuieste o fiinta umana, mai devreme sau mai tarziu va suferi aceleasi umilinte si dispret. Cu timpul inveti ca grabind sau fortand lucrurile sa se petreaca, asta va determina ca in final, ele nu vor mai fi asa cum sperai. Cu timpul iti dai seama ca in realitate, cel mai bine nu era viitorul, ci momentul pe care-l traiai exact in acel moment. Cu timpul vei vedea ca desi te simti fericit cu cei care-ti sunt imprejur,iti vor lipsi teribil cei care mai ieri erau cu tine si acum s-au dus si nu mai sunt... Cu timpul vei invata ca incercand sa ierti sau sa ceri iertare, sa spui ca iubesti, sa spui ca ti-e dor, sa spui ca ai nevoie, sa spui ca vrei sa fii prieten, dinaintea unui mormant, nu mai are nici un sens.
Dar din pacate, se invata doar cu timpul..."

In atentia celor de sus.

Am ajuns sa va reamintiti de noi. Credeam ca ne-ati uitat. Suntem iar in atentia voastra.
Acum, suntem iar importanti?
Slava celui de sus ca am ajuns pana aici, pana aici unde suntem importanti pentru voi. Va intereseza votul nostru, insa, nu noi.
Mai vreti o sansa.
Dar voi ne-ati dat aceasta sansa pe care o cereti acum?
Noi, ne-am rugat divinitati, sa aveti suficienta inteligenta si simt moral sa luati decizi si in favoarea poporului, in a carui conducere sunteti, sa ne scoateti din grijiile care ne macina viata (tot din vina voastra).
Voi v-ati rugat vreodata pentru noi?
Ne-ati furat si ati crezut ca suntem prosti si nu o sa observam?
Nu ne mai insultati inteligenta, stim ca furati, voi toti, dar am crezut ca o sa va saturati si o sa incepeti sa faceti ceva si pentru tara aceasta.
Ne-am inselat!
Ne-ati furat copii, tatii, fratii in '89 i-am ingropat cu lacrimi in ochii, dar cu speranta in suflet. I-ati luat de la noi, dar v-am iertat. Ne-ati luat si ultima farama de speranta, pentru asta, nu va putem ierta. Acum, vreti dinou votul nostru. Ne obligati prin legi sa facem lucruri pe care voi le doriti, sub propaganda libertatii. Mama si cu tata nu au mai vazut Marea Neagra de 20 de ani, pentru ca nu si-au mai permis. Mos Craciun nu imi aducea cadourile pe care le doream eu. In schimb, imi aducea aceleasi bomboane, in fiecare an. L-am invinuit pe Mos Craciun ca-i analfabet si nu stie sa citeasca, l-am judecat ca-i lenes si nu isi schimba ochelarii. Dar mi-am dat seama, mai tarziu, ca Mos Craciun nu avea de unde sa imi aduca, ca Mos Craciun nu era chiar asa de instarit. Vreti sa ne platim taxele la timp si sa fim corecti, dar voi sunteti cu noi. V-ati intrebat cum reusim sa ne platim toate taxele la timp?
Simplu, suntem magicieni si ne manifestam banii instant.
Nu v-ati intrebat niciodata cum e sa traiesti cu 700 de lei pe luna, cu toate taxele platite la zi si cu stomacul gol?
Nu stiti ce-i asta, pentru ca nu va pasa de noi.
Si atunci, noua de ce ne-ar pasa de voi?
Oricum, campaniile electorale in care scandati mesaje optimiste si miciuni neverosimile, tot din banii nostrii sunt platite, asa ca noi ne permitem sa ne batem joc de banii nostri si sa nu iesim la vot. Dar, totusi, mergem la vot cu speranta ca va fi mai bine. Asadar, Draga domnule presedinete, cel ce vei urma, te rog, sa ai grija de tara noastra, te rog sa ai grija de poporul nostru. Ajuta-ne sa trecem peste aceasta situatie in care ne aflam de 20 de ani, nu ne minti si nu ne fura, oricum nu cred ca mai ai de unde, au facut-o altii inaintea ta.
Daca ne mai iei si putinul care ne-a ramas, o sa ramai singur ca o sa ne stingem in suferinta si nu o sa mai ai pe cine sa conduci. Gandeste-te la copii copiilor tai, ce vor zice de tara pe care o vor gasi atunci cand se vor naste. Am incredere ca vei reusi. Daca nu, praful se va alege de noi.
Dar nu uita, ca si de tine!

bolnavi de importanta de sine.

Cu toti am avut momente in care excesele de personalitate (ca sa nu zic ca am avut cu totii momente de slabiciune in care am fost parasiti de modestie). Din pacate, unii dintre noi, au fost parasiti de aceast sentiment moral, de ceva vreme.

Asadar sa ne amintim de momentele in care am fost surprinsi de atitudinile celor din jurul nostru, care nu era tocmai adecvate circumstantelor contextului. Ca sa ma fac inteles, de cate ori am fost pusi si supusi unor situatii in care, emitatorul, se apuca sa ne insire "verzi si uscate", iar noi, stim ca se minte si ne minte, ca defapt e un disimulat, iar pentru a concluiziona aceasta, nu iti trebuie puteri supranaturale. Mi s-a intamplat si mie sa particip la o discutie, in care, o duduie, se apuca sa se laude de cate site ea sa faca. Chiar a si incercat o gluma destul de .............nereusita, in care bineinteles ca eu am fost actorul principal. Gluma, care nu era in cooncordanta cu contextul.

Exemplu clar:

Stateam in linistea aglomerata a gandurilor care circulau prin mintea mea cu o viteza ametitoare si trageam cu pofta dintr-o tigara, la un momentdat, intra in perimetrul meu "geniul" si ma surprinde, surprinsa ca fumez. Schitez un zambet respectuos si o informez ca fumez ocazional. Supriza a venit in momentul in care, a inceput sa speculeze ocazia, iar conluzia la care a ajuns, a fost urmatoarea:

fumezi pentru ca te-ai ingrasat.

Ce poate fi mai evident de atat.

E clar, numai cei care s-au ingrasat fumeaza. Desi, toti cunoscutii imi spun ca am cam slabit, da imi sta bine, totusi, "geniul" nostru a inteles ca eu am pus cateva chilograme in plus.

In fine, din cei prezenti numai eu am gustat gluma, ceilalti au schitat un zambet destul de confuz, dar sincer de respectuos.

Nu asta era defat tema acestui subiect ci importanta de sine.

De ce?
Pai e simplu. Cand ne apucam noi sa facem afirmatii cat de grozavi suntem si cat de speciali, nu se mai numeste iubire de sine ci lauda. Acum treaba e cu doua taisuri. Daca e vorba de un loc de munca si vrem sa fim angajati, e musai, sa spunem si ce credem ca am putea face, dar cand e o discutie libera si nimeni nu e impresionat de ce capacitati detinem noi in campul muncii nu cred ca e un moment de bun augur, sa se apuce minunata "gurita", sa verse afirmatii in care, uneori, daca le-am auzi din gura altuia, parca nu ne-ar venii sa credem. Si uite asa ne credem noi foarte speciali.

Nimic rau pana aici, e chiar firesc sa ne credem speciali, pentru ca toti suntem speciali in felul nostru, da ce naiba ne facem in momentul in care suntem pusi si supusi sa demonstram ceea ce am afirmat si constatam, cu surprindere, ca nu suntem in stare sa ne sincronizam cu cele afirmate. Vedem in privirea celorlalti aceiasi surprindere. In aceasta situatie putem sa ne potrivim proverbului " Gura bate curul".

Moment critic.........

Sutem tineri!

Este momentul in care ii radem mortii cu aroganta ( noua nu o sa ni se intample asta niciodata).

Este momentul cel mai activ al vietii noastre. In acest moment stim ca suntem cei mai inteligenti de pe planeta. Ne "inscolim", ne culturalizam, adunam informatie ca un burete uscat ce-l pui sub jetul de apa. Terminam universitati! Facem colectii de diplome pentru ca avem un potential enorm.

Dar este un moment critic in viata fiecaruia dintre noi care ne schimba radical. Cine trece de acest moment, este un om adevarat pregatit pentru viata. Culmea e ca toti trecem prin el, treist e ca putin trec mai departe doar putin sifonati. Este atat de cutremurator pentru fiinta si spiritul nostru incat uitam repede de el pentru ca mintea noastra nu-l poate suporta.

Dupa perioada intensa de pregatire de aproximativ 20-30 de ani ( aici ma refer la scoala, universitate, colegiu, etc.) vine si momeentul cu pricina. Momentul cel mare........

Momentul in care punem in practica toata inteligenta noastra si potentialul nostru de genii. Momentul in care......... NE ANGAJAM........

Acesta e momentul critic.

Momentul in care ne angajam, momentul acesta este activ in mintea noastra si ne gandim la el de cand am inceput sa vorbim. Desii nu l-am rostit cu voce tare de teama sa nu tipam de nebuni, toti am stiut pentru ce am venit aici, unde vrem sa ajungem si pentru ce ne pregatim.

Ce e asa de grav sa muncesti? ( probabil asta e in mintea voastra, acum citind aceste randuri)

Pai nu e nimic grav sa muncesti.........., grav e ca nu mai faci si altceva.

Pai in momentul in care mergi si te angajezi faci un lucru extraordinar, dai mana pentru prima data cu nenea COMPROMISU. Daca nu esti suficient de pregatit mori, daca esti suficient de prgatit traiesti.

Putini dintre noi isi gasesc ceva ca sa le si faca placere. Majoritatea se sting incet, palesc ca si un boboc de floare sub soarele dogoritor. E groaznic pentru cei care au facut o scoala, doua, trei

chiar 10 si i-a prins criza economica fara slijba sa ajunga sa faca implanturi la raft cu zahar pudra intr-un minimarket de cartier.

Da nu asta e problema, problema e ca efortul intelectual depus este aproape de zero, iar efortul fizic este de 80-90% unde mai incape si stresul de a face un lucru mecanic sau din obijnuinta. Asta e ideea, ca ne consumam 80% din energie pe lucruri stupide si de nimic. Cum ar fi:

- Ce prost ii sefu, nu stie sa faca nimic!, sau - uite si la asta ce pupincurista e, sigur vrea sa se dea bine pe langa sefu/sefa sa ajuga bine.

sau cate si mai cate.

Si asa incep sa treaca zilele noatre.

Si ne miram cu indignare ca sunt cetateni care nu stiu cine e presedintele Romaniei.

Pai la naiba, cum sa mai stii

........aaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa...................................................................................

Cand toata ziua faci miscari mecanice sau sa stai si sa rumegi tot felul de rahaturi despre colegii de servici, uitandu-te cu coada ochiului sa vezi cand vine sefu sa nu te prinda ca nu faci nimic.

Ai uitat daca Moara cu Noroc a fost scrisa de Ion Slaivici sau Ion Slaivici a fost scris de Moara cu Noroc. Ce sa mai zic de firul epic. Nu, ca tu nu te mai gandesti asa, mintea ta nu mai functioneaza ca si inainte cand se gandea la lucruri marete. Acum diplomele tale nici macar nu mai atarna pe perete ca ti-e rusine sa te mai uiti la ele. Iti e rusine ca ti-ai abandonat telul si gandurile marete care urla la tine din adacul tau, intemnitate, intr-o camera in care nu ai mai intrat de mult. Nu ai mai citit o carte de ani de zile si te scuzi ca nu ai timp. Te uiti la televizor cand ajungi acasa. Mananci aceiasi mancare din care ai mancat si anul trecut si nu mai faci nici un efort sa iti revii, iti plangi de mila ca nu ai fost suficient de puternic. Gata cu asta. Fa o schimbare, poti sa te ridici.

Come on, you can do it!

De prin romania adunate.

Nu m-am putut abtine, am indraznit sa postez aceste denumiri de orase care se regasesc pe teritoriul tarii noastre dragi. Este necesar sa le iubim si pe acestea ca sunt ale noastre.
enjoy.
1. Capatana Porcului(Brasov)
2. Amarastenii de Sus (Dolj)
3. Craciunelu de Jos (Alba)
4. Spermezeu (Bistrita-Nasaud)
5. Mirosi (Arges)
6. Labasint (Arad)
7. Mierlestii de Sus (Olt)
8. Cacacioasa (Valcea)
9. Pârţeştii de Sus si de Jos (Suceava)
10. Maciuca (Valcea)
11. Madulari (Valcea)
12. Urlati (Prahova)
13. Baicoi (Prahova)
14. Buda (Ilfov)
15. Fierbinti (Ialomita)
16. Iepureni (Iasi)
17. Fundatura (Cluj)
18. Tetcoiu(Dambovita)
19. Cioara de sus (Alba)
20. Cotofenii din dos (Dolj)
21. Capruta (Arad)
22. Prajesti (Neamt)
23. Belis (Cluj)
24. Calu (Neamt)
25. Iapa (Maramures)
26. Afumati (Ilfov)
27. Toporu (Giurgiu)
28. Varsatura (Braila)
29. Cumparatura (Suceava)
30. Jena (Timis)
31. Jupa (Caras-Severin)
32. Ciperceni (Golj)
33. Cocosesti (Alba)
34. Sculeni (Iasi)
35. Cacaina (Vaslui )
36. Sacu (Caras-Severin)
37. Carpa (Caras- Severin)
38. Vartescoiu (Vrance)
39. Milcoiu (Valcea)
40. Muereasca ( Valcea)
41. Bulbucata (Giurgiu)
42. Paros (Hunedoara)
43. Stalpu (Buzau)
44. Boldu (Buzau)
45. Colti (Buzau)
46. Lungesti (Valcea)
47. Insuratei (Braila)
48. Udati-Manzu (Buzau)
49. Flamanzeni (Ilfov)
50. Gogosari (Giurgiu)
51. Fututa (Sibiu)

Din confortul mental sau............

N-i se intampla tuturor, sa avem un tel in viata si sa renuntam la el din motive de confort.
Nu inteleg nici acum cum se poate ca visele noastre sa fie sfaramate de anumite porniri ale celor din jur, care ne spun cum ar trebui sa procedam in anumite situati, de parca noi nu suntem capabili sa facem asocieri si sa ne lansam singuri in provocarile vietii. Concluzionez ca aceste situatii se ivesc pentru ca noi nu suntem verticali in deciziile noastre. Suntem influentabili cu toti. Da ce ne facem atunci cand realizam ca, dupa ce momentul critic trece si ne trezim in acelasi punct din care am pornit, realizam ca influenta majoritatii ne-a dus in eroare si ca era mai bine sa procedam conform viziuni initiala pe care am avut-o.
Regretam!
Asa s-a nascut defapt regretul deoarece am actionat, conform sugestilor celor din aproprierea noastra.
Atunci intreb cu nesimtire :
Cine-i vinovatul?
Noi cei care am ascultat de un sfat nefondat pe o baza si pe o fundatie concreta sau.... noi cei care am acceptat cu o usurinta naiva speculatiile unor neexperimentati, indiferent de varsta lor.
Pentru ca ne luam ca si model de viata cele mai proste exemplare ale speciei care nu au nici o fundatie intelectuala si empirica.
Imediat dupa momentul critic realizam ca nu ne mai putem intoarce sa reparam nimic deoarece decizia a fost deja luata, iar situatia contextuala a expirat si nu mai avem nici o sansa sa o luam pe calea initial stabilita de noi, intuitiv.
Cine poate sa ne povatuiasca pe cararea vietii cand noi suntem singurii care facem alegerile pentru noi. De ce sa ne lasam influentati de temperamente, care nu ni se potrivesc, indiferent de pregatirea sau experienata lor. Nu inteleg cum anumiti oameni iau decizi pe care le regreta, povatuiti de oameni care nu au nici o legatura cu contextul in care se afla si nu intelg cum reusesc sa mearga pe cai care nu li se potrivesc.
Invatati sa va raspundeti singuri la intrbarile care va framanta, responsabilizativa. Pentru ca din unghiul din care priviti acum vedeti o situatie, daca va schimbati pozitia situati, contextul se schimba. Asadar inainte de a face decizii, schimbativa pozitia de mai multe ori si atunci cu siguranta concluzia la care veti ajunge nu poate sa fie decat cea mai buca decizia pe care o veti lua.

O intrebasem la un momentdat pe bunica mea, care implineste in curand frumoasa varsta de 70 de ani: Cum ar fi fost daca toata viata ta, bunico, ai fi fost fericita, fara nici o urma de mahnire?
Raspunsul, la aceea vreme m-a surprins, insa acum mi se pare firesc si anume : Daca as fi fost toata viata mea fericita, un lucru este evident ( imi spuse ea) nu as fi imbatraniti niciodata!

Cugetati si multumitiva cu decizile pe care le luati, dar luatile voi, nu va lasati influentati, pentru ca veti ajunge la un momentdat sa le iubiti si sa va bucurati de ele, pentru ca sunt ale voastre si nu ale altora.
Mult succes!